Bunică, cine sunt eu?

„Bunica, privindu-mă în oglindă, am văzut pe mama mea. Aceleași linii, aceleași erori, aceleași slăbiciuni…”
„Copila mea, e chiar acea imagine sacră care îți găsește harta seninătății tale.
Oprește-te și observă, nu fugi de acea chemare din fiecare rid al pielii tale care te face să te întorci la ea unde se ascunde obiectivul vieții tale. Ceea ce îți poate demonstra sensul de tot, ceea ce trăiești.

Nu reușesc bunică. Daca o văd pe ea în mine, simt că am falimentat, că nu am mers pe strada cea bună, că nu m-am răzvrătit destul.

Gândești că fugi de ea, dar în realitate fugi de tine însăți. Înfruntă acea privire, acele aparențe, acel surâs care în fiecare dimineață îți dau întâlnire în fața oglinzii.

Sunt piese care le cauți de mult timp.
Singurile în gradul să îți dea libertatea de a fi tu însuți. Au atât de mult să îți povestescă! De tine, de mama ta, de familia ta. Vor să îți dea cheia de a deschide poarta pe care o dorești așa de mult. Poarta spre libertate.

Nu reușesc deloc să văd aceste chei…!

Pentru că insiști să privești în afara ta, pe când ele sunt acolo sub ochii tăi.

Chiar în privirea mamei tale. Care acum devine a ta. E o privire care vine de departe, de la strămoșii tăi. Sunt toți și te privesc. Te susțin. Și vor să te ajute să îți împlinești misiunea vieții tale. Să fii liberă, adevărată, fără măști. Încearcă prin orice mijloace să te îndrume acolo. Pe strada ta. Spre misiunea vieții tale.

Și mama ta e complice la acest mare proiect divin.

Acum uită-te în oglindă și mulțumește-te de ceea ce vezi.
Este imaginea tuturor strămoșilor tăi care aleargă spre tine.
Te sărbătoresc, bucurându-se, îmbrățișându-se.
Nu fugi de acest cor de suflete! Cântă cu ei! Lasă-te condusă de melodia lor. E melodia iubirii. A adevărului, a libertății!”
Elena Bernabè
Grazie !!
❤🙏❤

Distribuie

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *